Momentul filozofic
Mereu mi-a plăcut să zac pe net toată ziua, să-i citesc pe unii și pe alții, să mă joc World of Warcraft sau să frec menta un weekend întreg pe twitter. De multe ori am pus botul citind opinii care nu-mi convin, dar am înțeles că nu gândesc toți ca mine. Aici stă marea mea problemă, în faptul că nu avem cum să gândim toți la fel și unii nu înțeleg asta.
Children, Y U NO make sense?
În liceu aveam colegi tembeli, băi, dar tembeli de vedeau în față, în fața lor și atât. Unul nu s-a gândit că într-o clasă de liceu nu vii cu drept de veto în buzunar, că nu tot ce vrei tu își dorește și ăla de lângă tine și că eu pot urla la fel de tare ca tine. Poate chiar mult mai tare.
Să fi dat ăl de sus un subiect de discuție, să rămână ceva la alegerea elevilor că imediat începea cearta între biserici. Sau e naiv să le mai spun bisericuțe în 2011? N-am înțeles în 4 ani de liceu de ce-l interesa pe Icsuleanu ce fac eu, cum îmi petrec timpul liber și ce profesori îmi plac. Cum n-am înțeles nici de ce conta numărul de absențe pe clasă, cine le făcea și ce motive avea. Sigur, eu voi avea de suferit dacă am lipsit de 5 ori și fac parte dintr-o clasă care a strâns 400 de absențe într-un semestru. Children, Y U NO make sense? Dar sunt sigur că știți cum e în liceu.
Matur și responsabil
Norocul meu e că la facultate s-au mai schimbat lucrurile. Colegii de la info parcă-s mai rezonabili, poate pentru că ne-am maturizat puțin de când am scăpat de notele umflate. Găsesc și aici excepții, dar în mare parte lipsesc florile cu atitudine de Străbuni (see what I did there?), iar când apar nu le bagă nimeni în seamă. Ori facultatea e nirvana când vine vorba de lipsa interesului față de vecin, ori m-am săturat eu de poveștile altora cu beții duse la extrem. Băi ce matur și responsabil sunt.
Alți oameni mă inspiră
Din când în când mai apare câte un individ foarte interesat de capra vecinului, eventual gelos și frustrat că nu poate agăța proprietarul: „rămâi cu lumea ta virtuală”. De ce nu înțelegi că nu trebuie să mă motivez în fața ta când refuz o invitație? Poate nu vreau să mă trezesc întrebându-mă „ce caut eu aici?”. Mergi și plângi într-un colt al camerei și nu mă bate pe mine la cap. Paragraf inspirat din experiențele altora.